Etichete

, , ,


S-ar zice despre pisici ca sunt prea independente, parsive si razbunatoare ca sa capete rangul de prieten al omului. Mda, o pisica nu se tine scai dupa calcaiul tau asemeni unui caine si nici nu poate fi dresata ca acesta. Desi am vazut o mandrete de pisica birmaneza, careia, daca-i aruncai mingiuca, ti-o aducea la picior pentru a continua jocul…

Ca sunt excelente animale de companie o spune toata lumea – cu exceptia alergicilor, iritati de claia curgatoare de par, toaletata periodic, pe la echinoctii, toalete care se pot prelungi uneori tot anul. Sunt sensibile, nu mananca orice, nu se joaca cu tine decat cand au chef, pot suferi de stres daca le schimbi locul, daca se plictisesc sau n-au suficient oxigen…(ma lasi?). Dar sunt dragastoase cand torc, calde si moi, fine in picoteala lor, din care se trezesc mereu intinzandu-se alintate si galese…

O pisica iti poate dizolva singuratatea de care fugi – ca tot omul care nu e facut sa traiasca izolat – si-ti umple golurile, de prin suflet, de prin casa. Iti sterge praful de pe dulap, de sub pat, de prin cotloanele casei negustate de aspirator. Iti sfasie draperia, garderoba – nu-ti roade chiar papucii ca un prieten credincios – iti zdrentuieste ciorapii subtiri pe care tocmai i-ai scos din ambalaj, iti jumuleste geaca de piele si te tine la moda in ceea ce priveste tatuajul natural. Iti arata prietenia lor dezinvolta, rostogolindu-se pe covor, pe gresie, pe asfaltul aleii din parc, ori de cate ori… se simt bine… si te intercepteaza si pe tine pozitiv…

Iti poate risipi tristetea de duminica seara…

Iar astazi, luni, (mi-)o risipesc cei care scriu despre prietenie la cubul psi

Anunțuri