Etichete

, , ,


Pe tabla de sah, doua regine – evident una alba, sanctificata, cealalta neagra-n tumult de dornica si darnica – troneaza latent, alaturate. Intre paranteze fie spus, nu renunta niciuna. Si de ce ar face-o? Fiecare-si cunoaste drepturile cuvenite, dobandite, asteptand ca scenariul ireal din mintea lui de jucator, sa devina realitate palpabila. Nici vorba sa fie goale de continut, sunt perfect patrunse de ceea ce se-ntampla inauntrul si-n afara lui! Cine, ce fel de imaginatie si ce joc murdar le-ar putea aduce la aceeasi masa, intr-o confruntare directa, dezonoranta, perdanta si penibila – cel putin, pentru una dintre ele?

Un barbat. Da, mintea unui barbat cu doua inimi – si vreo sapte capete, fie spus intre alte paranteze – ce si-a petrecut viata amoroasa intre rostogoliri furtunoase de ganduri si de situatii. Dar peste care timpul, cu-ale lui clepsidre lenese, n-a lasat o cat de mica scrijelitura. De ce sa fie iubirea, uitarea de sine inspre binele celuilalt, si nu cultivarea sufletului, culturi de inimi si orgolii?

Fruntea arzanda i-ar suporta cu bucurie vreo doua galeti de apa rece, sfichiuitoare, pe care o mana invizibila sa i le toarne deasupra. Dau un regat pentru un cal! Sa ma duca departe, navalnic spre alte cotloane imaginare, pana cand lucrurile se vor limpezi! Shakespeare sa-i lase un autograf pe creier si tot nu l-ar scoate la liman! Parca pe vremea lui dilemele stateau altfel!…

In clubul psi cuvintele sunt cu siguranta altfel aranjate…

Anunțuri