Etichete

, ,


Se hotara sa ia masurile necesare ca sa-si tina in frau freneticele ganduri, adevarate eruptii viscerale la suprafata pielii sale intinse si uscate. Nu mai putea continua astfel!…Sub nicio forma!… Sa nu inchida ea ochii noaptea intreaga, pentru ca la primul freamat al diminetii, sa-si treaca pleoapele de plumb peste ecranul telefonului sunandu-i desteptarea! Cum sa intarzie la serviciu, ea, care nu-si pierde vremea cu prostii, care-si calculeaza si ultimul minut din zi, oricat ar fi ea de mare, care-si cantareste si ultimul gram de calorii asimilate din farfuria zilnica? Nu degeaba, colegii de birou ii spun Cerebella…Mda, n-o deranjeaza lipsa lor de umor. Biroul nu beneficiaza de asa ceva, este un spatiu in care se prelucreaza mii de informatii, se preteaza la analize reci, silit productive si profitabile. Time is money si nimeni nu-si permite sa-i depaseasca limitele intrand in alt registru de comportament, printr-o gluma, un cantec – radioul e blocat pe stiri – o poezie, o ghicitoare macar, o aluzie nevinovata la viata dinafara. Nimic nu se cade sa-i scoata din concentrarea muncii lor, actiune permanenta ce le determina capetele sa-si paraseasca forma si greutatea lor normala la sfarsitul orelor de travaliu, devenind de nerecunoscut…

Isi lasa masina sa dormiteze galben in parcarea subterana si-o porni pe jos, in soarele de primavara. Fata neasteptat de blanda a superviserului ei care i-a dat restul zilei libere, a facut-o sa-si schimbe putin ritualul zilnic si drumul catre casa. Nu mai stia cum arata orasul in miezul zilei. De luni intregi pleca pe intuneric din apartamentul ei central, spre periferie, unde se afla cladirea companiei si revenea in aceeasi intunecime stelara…Cine dorea sa-i fure viata si mai ales de ce?…Se opri cateva clipe sa-si traga sufletul. Da, era bine pe unde-o luase, mai avea de parcurs o singura strada pustie si plimbarea ei se putea finaliza in parcul preferat, din buricul targului. Un flash ii colora subit gandurile in nuante stupefiante. Avea sa caute aleea cu acel mesteacan, sub ramurile caruia s-au sarutat pentru prima data…

Cat de ironic poate fi d-zeu uneori! Sa-i lase inactivi atatia ani superbi de tinerete si sa-i reuneasca intr-un moment atat de ciudat, nepermis de tarziu!…
Isi simti hormonii navalind in tropot ucigator spre tample. Se aseza pe banca si inspira cu nesat mireasma pamantului proaspat sapat. Alaturi, la doar cativa pasi de ea, un cos de nuiele cu rasaduri de primavara astepta docil sa fie golit. Privi in sus, spre ramurile batrane. Un mugur luci intr-un blink de soare. Ii veni sa strige cu salbaticie: fuck you, nature!…
––––––––––
Duzina de cuvinte porneste ca de obicei de la psi catre toti cei ce se inscriu in tabelul de la sfarsitul paginii ei… si nu numai…

Anunțuri