Etichete

, ,


Am gasit undeva pe un blog , cateva cuvinte despre dezamagire. Si desi sentimentul nu-mi este de actualitate, caci am norocul sa nu ma fi dezamagit nimeni de curand, m-am gandit sa postez doua vorbe.

Cred ca esti cel mai afectat atunci cand te dezamagesc oamenii… Si atunci cand nu-ti iese un proiect sau esuezi intr-o activitate, cand iti pui la bataie toate cunostintele acumulate si crezi din strafundurile fiintei tale ca le vei realiza, constatand la un moment dat ca rezultatul nu e cel sperat, si-n acest caz sentimentul e crunt. Dar il poti cataloga ca rezultat al unei experiente din care ai lucruri utile de invatat, pe care le poti concretiza in viitor cu mai multa stradanie si stiinta.

Stii de la inceput ca esti expus unor riscuri si cauti sa gasesti pe cat posibil punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si amenintarile unei afaceri de exemplu. Iar daca aceasta nu are succesul dorit, intruneste mai multe cauze, de la o analiza insuficienta, la schimbarile de mediu socio-economic. Depinde de tine sa te perfectionezi mai departe, sa aduni informatie si experti cu care sa colaborezi. Te poate consola si motiva faptul ca destui multimilionari, oameni de succes au convertit esecurile proprii in activitati de izbanda…

Dar cand investesti intr-un om stima, admiratie, dragoste, toata increderea ta si vezi ca i-ai atribuit inutil valori si calitati pe care nu le are, mi se pare daca nu cumplit, oricum greu de digerat. Il vezi special, datorita unor concursuri de imprejurari care-l fac diferit de restul lumii. Ajungi sa-l pui pe un oarecare piedestal, sa-l consideri un adevarat model si dintr-odata viata ti-l arata plin de tarele omului de rand sau cu metehne chiar mai jos decat ale tale.

Cunoastem oamenii de langa noi datorita intamplarilor care ne pun in comun si-n comunicare. Cand reactiile noastre sunt de regula intr-n fel si cel de langa tine excepteaza pozitiv si recurent, n-ai cum sa nu-l admiri, sa nu-i oferi incredere. Sa nu ajungi sa-l iubesti. Pana la proba contrarie, cand te doare sa-l vezi deficient si vicios ca toti ceilalti, ca tine poate. Si modelul, idolul tau dispare. Simti regret, ciuda, nesiguranta si neputinta ca ti-ai pierdut sansa elevatoare – ca-ntr-un joc fara castigatori, un sir nesfarsit de perdanti. Conteaza cu ce fel de oameni rezonezi…

Sau poate suntem unii care ne inlantuim de la sine cu vraja care-i cosmetizeaza pe ceilalti, facandu-i mai buni sau supraevaluandu-i. Ne autoamagim si tot noi ne inghitim consecintele afective. Putem fi curabili?

Anunțuri