Etichete

, ,


Cred ca sunt printre putinele balerine careia nu-i place sa se traga-n chip. Colegele mele, in general, sunt interesate sa-si imortalizeze starile, rolurile, costumele, eu n-am niciun imbold deosebit in sensul asta. Nici nu ies cum trebuie. Toate pozeaza alla grandissima diva, iar eu ma misc intr-una, vorbesc, rad mai mult decat trebuie, ma agit mereu ca un pespi. Cum as putea sa ies bine in fotografie, incat sa ma plac si sa-mi doresc tone de albume?…

Fusesem la TNO, cu o seara inainte de festivitate, la musicalul Romeo si Julieta – excelent spectacol, de la constructii si efecte scenice pana la interpretarile artistice si conflictele dramatice rezolvate surpinzator, in registrul musicalului. In sala, aerul fusese rece, chiar daca se incalzise pe parcurs si se umpluse dens, de toate fumurile venite dinspre scena, de la aparate si faclii sau dinspre foaier, de la sutele de tigari arzande.

Drept pentru care, la festivitate, mi-am ajustat tinuta la inceput – ca toata lumea de altfel – cu inca un strat dedesubtier. Si cum numai Popeye Marinarul ma mai intrecea la brate, am renuntat cat mai repede la izolatie, in budoarul TNO. Suficient cat sa-mi treaca randul la poze. Fiindca, pana mi-am pudrat eu nasul si mi-am lasat plusul de invelis la garderoba, s-au imortalizat toti colegii – si artistii brasoveni, si cursantii organizatori de spectacole.(Ca mi-am purtat camera video in bagaj si am uitat-o la hotel, nu mai zic nimic)…

Am preferat sa-i dau pozele lui rontailalellip, in loc sa le lipesc pe Facebook, ca sa-i dau exclusivitate pentru ceea ce e mai bun si frumos – atat cat poate fi – macar pentru imortalizarea cursurilor ScenArt. Am cunoscut oameni deosebiti, am invatat lucruri extrem de utile si o sa-mi aduc aminte intotdeauna cu mare placere de tot ce-a fost…

Anunțuri