Intr-o zi o sa-mi ies din ungherele fiintei, unde ma pitesc deja de-o vesnicie, o sa cresc fluturi si flori dantelate si o sa ma imprastii printre culorile lor.
Intr-o zi o sa ma crut de-atata forfota capilara si-o sa-mi acopar drumul cu aburi viorii.
Intr-o zi o sa-mi vantur teasta de asfalt pana cand durerea se va prelinge la picioarele Lui si dintre cioburi va rasari firul de lumina calauzitoare…

Am citit prea multa poezie in seara asta si ma urmaresc cuvintele lipicioase . Mi-a placut una foarte tare, printre altele: Anii pe scaune de Riri Sylvia Manor. Am citit-o cu sufletul meu simplu nu cu ochiul supraincarcat de analiza, asa cum imi place sa citesc orice poezie ce-mi creste bucuria infantila.

Intr-o zi o sa citesc si cartile pe care un postas, la vreme de seara, o sa mi le aduca intr-un colet mult asteptat…

Si-atunci cantecul lebedei va fi cel mai frumos cantec de pe strada mea…

Anunțuri