Etichete

, ,


Desi nu scriu de multa vreme, tot mi-am putut observa niste chichite la aceasta fabuloasa indeletnicire. Mi se intampla sa incep postul in baza unei idei de titlu, care-mi strafulgereaza evident creierul in prealabil, si pe parcursul editarii sa ajung fara sa-mi propun, la cu totul altceva. Exact ca atunci cand tricotez un pulover – ma relaxeaza grozav, desi n-am mai lucrat de mult timp – incep spatele gandindu-ma la un model, si pana la maneci iese (nu caciula sau fular ci) altul. Sau cand vreau sa concep o coregrafie, mi-o imaginez intr-un fel si cand o pun in practica este imposibil sa n-o ajustez – ca de regula lucrez pe calitatile si optiunile dansatorilor (cursanti), nu pe mine – si sa devina cateodata altceva.

Asta nu inseamna ca ideile noi nu se leaga de cea initiala, sau ca logica mea ar avea scurgeri pe drum. Ci arata mai degraba ca folosesc condeiul inimii si raman conectata la natura simturilor mele. Nu stiu cat e de bine. Am sumbra impresie ca uneori nu e chiar optim sa procedezi asa, indiferent ca scrii un post sau un comentariu. Se poate intampla ca entuziasmul tau sa afecteze nedorit pe cel care te citeste sau – cum mi s-a intamplat la comentariul unui alt post – sa atraga raspunsuri din alte lanuri cu maci.

Cand ma inspira postarile citite, sunt tentata sa aduc semne de recunostinta autorului. Si consider ca acesta e in primul rand, cel care-mi accepta sau nu osanalele – chiar daca mai exista poate inca un alt utilizator sau administrator al blogului si acela e de alta parere. La postul impricinat am simtit nevoia feedbackului si pt ca m-am identificat oarecum cu personajul citat. Am oferit un feedback simplu si fara aderenta publicitara…

Nu ma deranjeaza stilul smuls de pe bordura in care se paseaza replicile pe domeniul respectiv. Dimpotriva, ma distreaza. Ca doar umorul se naste din contraste neasteptate si numai niste oameni talentati si ‘teligenti il pot avea. Doar ca eu nu-l pot manevra autentic. Sunt poate prea inclestata-n visul meu de amoeba iar ca sa intri-n hora-nflacarata si umoristica gen, e nevoie de putin mai mult efort. Asa ca nu voi da satisfactia dorita, dar am sa continui sa citesc blogul cu acelasi interes.

Anunțuri