Etichete

, ,


Ma gandesc ca atunci cand postezi regulat intr-un blog, n-ai cum sa scrii la fel in fiecare zi. Iti creezi o specificitate, incerci sa te mentii la un standard rezonabil, dar nu ai cum sa nu oscilezi intre posturi bune, cu feedback mai mare pozitiv si posturi slabe care stau pironite-n monitor fara niciun efect. Nici zilele nu sunt identice in intamplari si nici bioritmul nostru nu ne propulseaza la acelasi nivel.

Sigur, daca ti-ai format cititorii, ei iti asteapta cu rabdare inspiratia, pt ca stiu ca merita s-o astepte. Cateva posturi de concediu n-ar schimba imaginea valorii tale pe blog. Dar cand esti la inceput de drum, nu se mai inchid ochii cu aceeasi condescendenta. Nu prezinti idei de interes colectiv sau en vogue – ca actualmente mitingul sustinerii lui R.Arafat, pornit de pe la Sibiu pana la Cotroceni – si mai ales nu le prezinti constant, nu te mai poti gandi la cresterea platformei de vizitatori, nici macar la crearea ei.

E firesc. Si eu citesc de regula ultimul post atunci cand descopar un blog. Daca imi place mai citesc unul sau cinci recente si revin. Ma abonez daca vad ca protagonistul scrie constant. Dar nu mi se intampla sa fiu curioasa de postarile lui de inceput de blog, de-acum un an, doi, cati or fi. Insemnarile actuale mi se par mai relevante pt o eventuala interactiune si in general pt interactivitatea cu ceilalti. Trecutul ar fi valoros mai mult pt tine, pt a te compara cu ceea ce-ai fost si pt a-ti corecta greselile. Ceilalti pot fi interesati de el doar in cazul in care esti vreo somitate si vor sa te cunoasca aprofundat.

Cred ca e important ceea ce devii, cel care esti acum, in prezent. E ghinionul tau daca ai fost o valoare si lumea te cunoaste acum ca inger decazut. Depinde doar de tine si de vointa ta ca sa te reabilitezi, ceilalti n-au nicio treaba. In schimb, daca ai fost slab in sanse de castig si ajungi pe culmile gloriei, atunci e interesant si motivant pt ceilalti sa stie si cum ti-ai atins obiectivul.

Cu alte cuvinte ai fost pt tine si esti pt ceilalti. Sa fie oare asa? Cert e ca nu stam pe loc si vrem sau nu, suntem mereu in focurile schimbarii ce ne poarta in toate directiile, iar fara o coloana vertebrala, un set de principii si bun simt te autoexcluzi.

Anunțuri