Etichete

, ,


Daca ar fi sa compar spatiile de socializare internetice cu cele din realitate, as spune ca un program ca Facebook-ul ar putea fi un bar galagios, un club pestrit, cosmopolit, unde sub influenta momentului se intalnesc prieteni de toate felurile, de-o viata sau simple cunostinte, fosti colegi de generala sau vecini de cartier. Unde se pot construi legaturi noi, se pot uni lumi diferite, se impart informatii, se imbie la evenimente, se braveaza, se imortalizeaza impresii, calatorii, orase si locuri de pe intreg mapamondul.

Uneori imi pare o adevarata piata, un iarmaroc colorat in care fiecare-si striga ideea, gustul, placerea. Mi se-ntampla sa fiu in asentimentul lor, sa gasesc imaginile lor interesante, sa le urmaresc filmuletele, muzica, sa schimb doua vorbe, sa citesc si sa reactionez ca atare, oferind like, share, accept sau add friend . Nu mi-am selectat niciodata prietenii FB, chiar daca nu-i cunosc personal pe cei mai multi dintre ei si nu intotdeauna ma dau in vant dupa what’s in their minds. Cred ca selectia se face de la sine cand nu apar similitudini si-i las pe ceilalti sa-si puna lacatul la profil. Eu trec pur si simplu mai departe.

Imi place o lume cat mai variata, care sa-mi ofere idei si stari asijderea. Nu folosesc tot instrumentarul – jocurile, notele, linkurile de publicitate etc. Intru de cele mai multe ori, asemeni multora, din curiozitate, plictiseala si imbold spre divertisment, un soi de superficialitate relaxanta. Imi place sa cred ca acesta e si scopul principal pt care a fost creat programul.

Paginile de blog in schimb, sunt spatii mai asezate care seamana mai degraba cu casele oamenilor, unde proprietarul isi lasa usa gandurilor intredeschisa intr-o marca mai vizibila, isi zugraveste un aer mai personal, un stil de comunicare mai autentic. Pot fi adevarate oaze de liniste, de inspiratie si de refulare. Gasesti un strop din adancimea sufletului lor si mult mai mare e impactul si bucuria vizitatorului. Cum se intampla la un adevarat spectacol artistic, pe care unele bloguri chiar ti-l ofera – in poezie, arta fotografica sau text de literatura. Urmaresc unele bloguri pentru frumusetea si caldura pe care o degaja, altele pt optimismul lor contagios sau umorul debordant.

Intram in aceste spatii din nevoia mai mult sau mai putin acuta a comunicarii. Nu ma refer evident, la site-urile de marketing si promovare – unde se comunica tehnic produse si activitati si se aplica norme de etica profesionala. Ci la nevoia de comunicare libera, profunda, personalizata, nascuta din resurse intelectuale neepuizate in cotidian. La paginile de bun simt din care transpare o anume educatie estetica. La procesul care uneste si infrumuseteaza spiritele, punandu-le in valoare pe toata desfasurarea lui – de le simpla dezvaluire a gandurilor, pana la receptarea lor in eter

In ideea asta imi place sa intru aici, iar daca nu am starea sau profunzimea adecvata, prefer sa nu scriu si s-o astept. 🙂

Anunțuri