Etichete

, , ,


Am vazut ca lovirea unui copil pt a fi corectat a starnit multe comentarii pro si contra in aste zile de sarbatoare.
In primul link, o mama ofensata de atatea comentarii impotriva bataii cere gazduire de replica bloggerului Valentin Petcu – al carui blog, se stie, este de mare audienta.
In cel de-al doilea, alt blogger de influenta atinge suta de comentarii in cateva ore, pt fapta sa eroica si atitudinea care se ia in sfarsit fata de mizeriile societatii.

Nu poti tu, in public, sa substitui parintele in educatia copilului, iar a fi parinte nu e chiar usor. Asa cum am scris deja intr-un comentariu <em ca sa devii parinte trebuie sa te inarmezi cu foarte multa rabdare, imaginatie si abilitate. Sa-i arati greseala de-o suta de ori daca e cazul si in diverse moduri pana intelege. Chiar daca uita a doua zi, tu esti pregatit s-o iei de la capat si mai rabdator, mai inventiv. Si nu toti oamenii reusesc. Sa nu uitam ca ei, copiii sunt oglinda parintilor. Cand un parinte loveste, isi semneaza propria limitare imaginativa in fata copilului si propria incapacitate de a se face inteles de acesta…
Invatam cu totii sa ne largim universul in fiecare zi ce trece, cu rabdare si dragoste 🙂

Urasc si eu sa vad copii lasati in voia sortii, in educatia scolii, in responsabilitatea altora. Parintele este cel care indruma copilul incepand cu primii ani de viata – si-n special mama, care-i transmite semnale inca din uter dupa cum s-a demonstrat stiintific. Cand ea, impreuna cu ceilalti membri ai familiei nu-si aloca timpul necesar educatiei lui, cand nu raspund suficient curiozitatii lui crescande, energiei lui creatoare, copilul va ramane cu anumite goluri. Si in cazurile fericite, va incerca sa si le acopere singur, explorand mediul inconjurator pe cont propriu, in mod neastamparat, rebel, neacademic. In celelalte cazuri, golurile raman si cresc odata cu varsta, devenind neajunsuri sociale.

Se spune ca bataia e rupta din rai, ca solutie disperata de corijare. E rupta din iadul parintelui de fapt, din intunericul precedent, mostenit genetic si revarsat asupra copilului. A fi parinte este o mare provocare a vietii. Comportamentul lui iti reflecta propria deschidere catre viata. Iti vezi greselile ca-ntr-o oglinda. Si cand nu-ti place ceea ce vezi, ce-ai semanat, ce nu s-a ridicat asteptarilor tale, te revolti, cedezi nervos, te razbuni autoritar.

Meseria de parinte se invata permanent si te urmareste toata viata. Iti asumi riscuri, cumpanesti, prevezi, esti mereu in standby – rezolvi probleme, descoperi altele odata cu varsta si cu dezvoltarea copilului. Cresti si tu odata cu el. N-o poti face fara dragoste si rabdare…

Anunțuri