Etichete

, ,


Observ ca toata lumea vorbeste acum despre atitudinea de sarbatoare din preajma Craciunului. Despre ce anume ar trebui sa simtim si ce nu. Despre cum sa-ti adancesti spiritul in bunatate, caritate, intelegerea celuilalt, daruirea de cadouri, de sine, dragoste generala si bucurie familiala. Despre cum sa fii tu, pozitiv si in restul anului, nu doar cu ocazia Solstitiului de iarna si a evenimentelor aferente.

Si daca in timpul anului esti morocanos, peocupat, n-auzi si nu vezi pe nimeni – decat pe cine trebuie – n-ai timp sa imparti zambete gratuite si sa-i ajuti pe toti cei din jurul tau. Asta este poate, pt ca n-ai incotro, te lupti sa-ti atingi visele, diversele scopuri mai mult sau mai putin egoiste, iti asumi vrand-nevrand niste responsabilitati, iti ia atat de mult timp sa te ajuti pe tine mai intai, ca sa poti razbi in toate celelalte. Si nici macar nu reuseti intotdeauna. Iei muntii in piept, urnesti trenuri si vapoare, tragi dupa tine hoarde intregi si uneori nu se vede nimic, nici macar o scama din visul tau mobilizator spre concret. Dar tot inseamna ca existi, traiesti, esti viu. Ce-ar fi viata fara chinuiala?

Si daca de Craciun te linistesti putin si meditezi mai mult, in familia ta, in singuratatea ta, poate cu prietenii in jurul unui brad luminos, pe acorduri de colinde, oriunde si oricum te-ai afla, tot e bine. Ai nevoie si de timpul asta, de pauza in tumult. Sa te regasesti, sa fii mai aproape de dragii tai, de d-zeu, de cine vrei tu, de cel care-ti aduce echilibrul interior. Sa te armonizezi cu tine si cu cei din jur, sa-ti asculti sufletul, sa-l hranesti cu emotiile iubirii, sa intri prin/cu toate astea in bucuria generala de Craciun. Asta este ceea ce conteaza acum!

Fii fericit in sarbatoare!

Anunțuri