Petale de ganduri


…se scurg printre striurile minții, în timp ce paşii mă poartă hai-hui printre pietre. E primăvară… cu sunete de jazz în urechi. Căştile se afundă prietenoase înspre timpane, aşa cum tălpile picioarelor se fixează bucuroase în încălțările drumețe…

Florile zambesc dragastoase și suave, ghicind gandurile… Trandafirul criogenat cu mireasma-i fin perceptibila ma vede alba, radioasa, culegand crengile uscate dintr-o gradina de hat departe… Primolele mi le imbratiseaza in bucuria prezentului…

Dragostea e doar un cuvant, pana cand vine cineva ca sa-i dea inteles. – Si sensul primit e mereu altul… Pentru ca si noi suntem curgatori printre corpusculii timpului, devenind mereu un altul, mai substantial… Mai pretuitor si mai pretuit…

Primavară…


1MartiePrimăvară când mai vii

Și la noi, cu pași zglobii?

Să ne zvânturăm prin soare,

Printre păsări călătoare.

Printre flori si pământ reavăn,

Cu pletele-n vântul-leagăn,

Să ne cuibărim cu drag.

Și să prindem rămăsag

Ca veni-vor vremuri bune

Si pe astă-n zgură, lume…

 

Esti frumoasă, vaporoasă,

Veselă si-armonioasă,

Peste suflete crăiasă!…

Hai, poftim, ne intră-n casă!

 

Primavară grandioasă! … 🙂 Fie-ne tuturor, minunata, stransa la piept cu dragoste, mult noroc si voie buna!

Natural


Intr-o lume rece, pragmatica, tehnologizată si fixata bine in consumerism... vine Dragobete… Asa cum printre vantoasele de-afara – ce rastoarna cu surle si trambite, pubelele de gunoi – se iteste soarele…

Doua evantaie impanate poposesc pe-o ramura, in fata geamului meu. Hulubesc vesele a primavara, pentru cateva secunde… Vantul sufla prea puternic, astfel ca in faldurile lui, se lanseaza rand, pe rand, zburatoarele iubirii. Mai intai cea mica si firava, apoi, ramasa stinghera, cealalta…

Pare o lume scindata, cu indivizi autosuficienti ce-si urmeaza cursul in afara iubirilor traditionale… Dar exista iubire traditionala? Exista doar pact cu viata, o intelegere a ei prin suflul divinitatii, pentru ca acolo unde e d-zeu, e iubire… Si daca viata se desfasoara in planuri rebele si vulcanice… viata inseamna iubire.

Liber, in zbor…


Azi… acum 34 de ani… două suflete au crezut în fuziunea lor. Au văzut apoi, că iubirea poate exista cu adevărat, doar în libertate. Acea libertate a spiritului ce te poartă printre vicisitudinile vietii, inerente, cu bunătate şi tot mai multă înțelegere…până când…

Azi… ascult Daniil Trifonov … cu câte puțin din toate concertele pe care le-a cântat şi cu foarte mult din unicitatea sufletului său de pianist şi compozitor… Russian Rarity ce cânta liber la Detroit…

A fi liber… e să răscoleşti în tine sămânța divină, pe care s-o creşti împreună cu celălalt şi pentru celălalt…

Mixturi


Beau ceai si citesc pe internet despre lepse… Realizez la un moment dat, ca licoarea ce-mi desfata papilele gustative – si mi se prelinge aromat pe esofag in jos, imprastiindu-si caldura in tot corpul pana la ascutimea sa, creierul – este mixajul meu de: sunatoare, lavanda, ghimbir, menta, urzica vie, cretisoara. Si inca isopul ar fi avut loc, insa acesta asteapta cuminte pe raft in magazin pana maine, cand va zbura in geanta mea, si de-acolo intr-un nou val de ceai…

S-ar putea spune ca am gusturi ciudate. (?) Combinatiile mele de plante sunt poate prea multe. Mi se pare ca fiecare are rolul ei benefic pentru organism, de aceea mi-e greu sa renunt la vreuna… Asa cum si stilurile muzicale se intrunesc pentru mine ca intr-o mare familie, fara sa pot spune ce-mi place mai mult. Sunt franturi muzicale ce se muleaza pe starile mele emotionale, in momentul ascultarii lor…

In seara asta, mixajul creat de Audioframes cu cele doua piese de muzica tehno – Recviem For My Father, mi-a strapuns inima… lipindu-i fasiile pe souncloud.com

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Beai ceai, citesc lepse si ascult Audioframes…Ar putea sunetele ce razbat din talentul creatiei, sa spuna mai multe despre mine, decat cuvintele cu care mi-as zugravi eu personalitatea intr-o seara…

Imi vine in minte Fereastra lui Johari, cu cele patru fragmente de lucruri amestecate, cunoscute de tine si nu de ceilalti, nestiute de tine si aratandu-le involuntar celorlati, stiute de toate lumea, sau nestiute de toata lumea…

Beau ceai, ascult Audioframes si scriu cateva randuri prin perdeaua lacrimilor pestrite de durere, de mandrie, de iubire, admiratie si bucurie… Se pare ca da, creatia artistica se naste din mixtura lacrimilor intens- launtrice…

Beau ceai si acult Audioframes, la inceputul sau de drum artistic creator… Asculta-ti sufletul si muzica te va mangaia favorabil in salile de concert… Mult noroc!

 

 

 

 

 

Phoenix 102


Lasa-te purtat de vant! Si vei tinde mai putin spre ceea ce nu esti. Fiinta ta interioara te va duce acolo unde-ti este bine. Iti vei descoperi latura spirituala, iar viata va capata sensuri mobilizatoare si indestructibile. Asa cum Trudy Smith   s-a descoperit pictorita la 85 de ani…

Uneori e atât de bine să-ți asculți tăcerea în bătăile inimii. Lași pleoapele să cadă peste ochii umezi, obosiți, si-ți urmărești doar gândurile, cum se strâng încet în sertarele minții, până la sunetul liniar al timpanelor… Ascultand-l in suflul calm al respiratiei , iti dai viata de fapt, iti imbratisezi buruiana interioara si deschizi usi noi spre lumina.

Esti o entitate psiho-fizica si faci bine corpului tau citindu-i nevoile, imboldurile, semnalele de orice fel…. Ca sa poti fi tu însuți. Nimeni n-o poate face mai bine decât tine. Iar ceea ce constituie natura ta, va iesi mai devreme sau mai tarziu la suprafata.

Exemplul lui Trudy Smith e cat se poate de elocvent. Si-a dorit dintotdeauna sa picteze. Aspiratiile tatalui sau pentru ea, sau critica sotului au impiedicat-o un timp sa se manifeste. Pana la varsta de 85 de ani, cand a ramas singura pe lume. A privit fara teama panza alba si din adancurile sale au navalit imaginile vii, care-au colorat-o cu succes terapeutic… Poate ca si creatia artistica isi cere dreptul si doza ei de singuratate…

Nu e putin lucru sa ajungi la varsta de 102 ani, si toti oamenii sufletului si comunicarii tale sa nu mai existe. Iar tu sa-ti gasesti puterea de a continua drumul. Viata ta, libertatea, iubirea din tine capata valente noi, invelite in speranta si recunostinta divina…

Când iubesc ceva, mi se gravează în inimă pentru tot restul vieţii – mărturisea George Enescu. De fapt acel ceva ce iubeste omul, exista mereu in el. Poate ca momentul in care este perceput si scos la suprafata depinde de om si de liberul sau arbitru.. Nu stiu daca trebuie sa astepte senectutea pentru a se cunoaste si a-si inflori calitatile. Pe un fond de bunatate si iubire omul poate straluci oricand…

 

Vale…


Woud you be my Valentine?

Chiar asa!? Azi e o zi speciala in care inimioarele rosii de catifea sau din diverse materiale, au o certa valoare si prioritate. Semnificatiile iubirii troneaza in oras, prin toate magazinele si localurile publice. Lumea-si etaleaza jumatatea sufletului – de-o viata sau de ocazie – tinandu-se dragastos de mana, ciocnind pahare de sampanie, la pachet cu balonase medicinale de protectie.

Zi de sarbatoare imprumutata democratic dinspre occident – sau nu – in care dragostea se cuibareste vrand-nevrand in ochii tuturor. Si-n care inimile bat ca niciodata, cantand in cor My Love Just For You, Seniorita… Caci azi, singuratatea nu-si are loc. Chiar daca poti dansa si singur, se cade sa ai partener de activitati. Macar astazi… cu masca sau fara… cu La multi ani! 🙂 sau fara…

E amuzant spectacolul desfasurat sub ochii nostri. Nu spun ca n-ar avea si o bucatica de sens, ca doar in doi e mai usor de dus greul vietii. Insa propriile cosmaruri ni le purtam singuri. Cel de langa noi, oricat ar fi de iubaret, nu poate simti si gandi in locul nostru. Si oricat de mult ar dori sau am vrea, nu ne poate umple lacunele, sau rezolva circuitele neurale, mai mult sau mai putin explodate…

rosu Frumusetea zilei, oricare ar fi ea, o da autenticitatea iubirii, exact asa cum o intelege si-o simte fiecare. Sa ne bucuram deci, de viata, cu minunatiile si lipsurile ei, si sa dansam pe varfuri!… Zic. 🙂

 

Fluturasi


Facebook Photo: sweet bStau cu spatele drept  si gatul lung asa cum zice Doamna… Si mami imi zice sa stau asa cand imi face cocul. Ea nu ma trage de par, ma piaptana, ma alinta si-mi spune ca arat bine cu parul strans sus… ca sa mi se vada cerceii. Si tati ma piaptana frumos  cand ma duce la balet. Imi face mereu doua codite.  Doamna imi aranjeaza funditele cu elastice. Spune ca am in par fluturasi dragalasi si zglobii… Daa, dar tati ma cam trage de par. Mnu prea ma doare, ca ma face sa rad. De-asta fluturasii isi desfac aripile si zboara pana la balet… Apoi trebuie sa arat si eu cum danseaza fluturasii. Stiu foarte bine sa misc bratele pana in varful degetelor…si al picioarelor. Pasesc marunt pe perinite…

Ma uit in oglinda la fustita mea alba, infoiata, ca sa vad daca zboara si ea. Mmm, nu zboara…Poate daca m-as invarti repede, asaa, si as face inca doua pirueete… Ufff, ce aluneca podeaua!…Doamna ne zice acum sa fim lebede, cu miscari lungi si line de brate… O ascult pe Doamna… Sunt cea mai frumoasa lebada in zbor!…

 

Silenzio innaturale


Exista muzica pop, rock, jazz… si muzica italieneasca. 🙂 Piesa lui Diodato este reprezentativa pentru acest stil, din 2020, si va pleca la Eurovision. E frumoasa, nimic de comentat, total specifica spiritului italian si traditiei festivalului sanremez.

Desigur, parerile sunt impartite, asemeni gusturilor culinare. Mai ales intr-o tara in care toata lumea canta bine – inca de la gradinita si in orice cadru de improvizatie – in care muzica e un fel de coloana vertebrala. Cu atat mai dificil de selectat si jurizat…

In bocca al lupo! 

Afara-i noapte


Si e luna plina… Citesc pe un site: Versullui Iurie Osoianu …cu vers urlam la luna plină
cu alb la faţă
şi tremura lumina lină
pe văl de ceaţă

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele… 

Ma gandesc ca am capul plin de varcolaci, cu care tasnesc spre luna mare, stralucitoare si musc din ea cu sete…Imi lipesc palmele de urechi ca sa nu aud timpul ce-mi roade purpuros viscerele… Cu solzi luciosi de epiderma tintesc spre cei doi poli… Ii lipesc… Ii despart…Ii lipesc… Ii despart… 

Ma intreb daca Luna-si face de cap, asa mirobolant cum stapaneste cerul, picurand cu versuri albe prin sertarele mintii mele… Ca sa ma dau si eu putin rotunda… 

 

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele…