Pasari


N-as putea spune ce versiune de videoclip a lui Tarek Aitmeddour – coregraf francez de origine algeriana – imi place mai mult, in montaj slow-motion pe muzica lui Abel Korzeniowski…

En dansant sur la terrasse from PhilMyself on Vimeo.

…sau cea originala pe muzica lui Vivaldi – Concerto in G major… 😀

😀 Aveti asemenea dubii?

Reclame

Dance is…


…the hidden language of the soul.  – Ballet Gallery/Facebook.

60141005_1202073396628070_5812662185532325888_n

-Hiii, cum poate sa stea pe un singur varf? -Habar n-am, dar a zis doamna ca se invarte pe un singur picior! – Chiaar? – Da, stam sa vedem… imediat… – … Si ce fustita infoiata are! – Ala e tutu! – Ihi, e ca o fustita numai ca se imbraca la spectacol. – …Sau la repetitia de dinainte de spectacol… – Ce frumoasa eee!…

….

Flashmob transilvanean


…sau Evergreen folcloric 😀 … In Cluj-Napoca mi-ar parea parcul, n-as sti sa spun. Stiu insa, ca am toata admiratia pentru cei care se pot manifesta traditional-artistic in spatii neconventionale, oferind astfel lumii, jocul popular. Se creeaza o punte peste timpuri, o legatura instanta intre oameni, un sentiment de apartenenta…

 

Si mai stiu ca e greu sa faci piruete sau sarituri pe asfalt, ori piatra cubica. Podeaua scenica are o anumita flexibilitate, ajutatoare, astfel incat nu iei tone de strada pe sub pantofi, la fiecare miscare…

Si mai stiu ca atunci cand filmezi, esti lipsit de savoarea actului artistic, avand ochiul lipit de ecran si exersand tehnicile de inregistrare video. Drept pentru care le sunt recunoscatoare cameramanilor sacrificati… 🙂

Junii Tineri


Ati putea spune despre titlu ca e pleonasm, dar nu… Junii Tineri fac parte din cele sapte cete de Juni ai Brasovului, care in prima duminica de dupa Paste, Duminica Tomii, desfasoara o frumoasa parada traditionala prin oras, sarbatorind Invierea crestina si-n acelasi timp, venirea primaverii, invierea naturii. Se combina astfel, practici pagane, cu manifestari crestine… 

Inca demult, geto-dacii pastrau cultul soarelui, in cadrul caruia urcau intr-o noapte – actuala de Rusalii – spre  muntele Postavaru, pentru a alunga varcolacii-balauri, mancatori de astru ceresc. Si pe buna dreptate, ca la Brasov, si-n zilele noastre, e vara intr-o zi de joi… 

In Duminica Tomii de astazi, cetele de Juni calare urca spre Pietrele lui Solomon, in aplauzele turistilor spectatori, la pachet cu blitzurile  aparatelor lor de fotografiat sau ale camerelor de telefoane marginase, de la purtator. Acolo sus, pe platourile frumos amenajate, joaca Hora Junilor si dau mana cu primarul, ca doar-doar o veni soarele si pe strada noastra…

Pana una alta ieri, in Piata Prundului – unde se afla Prima Scoala RomaneascaJunii Tineri ne-au fermecat prin Aruncarea buzduganului si Aruncatu-n tol… Ca sa fiu sincera, abia astept sarbatoarea lor de maine, cu parada cailor si a costumelor junesti. Asa cum tropaie ei pe caldaram, cum se ridica pe doua picioare sub haturilor Junilor – ce saluta poporul prin Hristos a inviat! acesta raspunzandu-le Adevarat a inviat!  – imi dau un sentiment de comunitate si apartenenta. Forta, putere, renastere, speranta de mai bine….

Semnale…


Cei care au inventat instrumentele tehnologice de comunicare, sau care au dezvoltat retelele de socializare, nu s-au gandit probabil ca acestea vor ajunge sa schimbe radical structura societatii…

Ca orice lucru in exces, folosirea lor poate duce, in afara dependentei, la o distorsionare a valorilor de judecata, de interpretare a realitatii si de actiune. Caci una e sa comunici in plan general, in parametri strict informationali si de bun simt. Si alta e sa depasesti aceste limite, sa te lasi afectat devoaland subiectivitate nepotrivita, implicandu-te mult prea emotional sau intim…

E grozav ca internetul anuleaza distantele fizice – astfel ca poti tine legatura cu prietenii tai reali, oriunde ar fi ei, pe toate continentele – insa psihic vorbind, social, comportamental, n-ar trebui sa le dizolve.  S-ar presupune sa pastram aceleasi distante de contact, indiferent de natura lor – amicale, colegiale etc-  cu aceeasi educatie, in aceeasi masura si calitate de reactie, ca in realitate…

Se pare insa ca noua forma de comunicare acapareaza tot mai mult psihicul omului, ducandu-l catre o viata tot mai falsa, aparenta, bazata pe aprecieri la scara planetara, individualizatoare dar fara consistenta, aproape lipsita de dimensiunea cosmica…

Tot e bine ca se lanseaza semnale in acest sens – exact ca pentru tutunul comercial 🙂 – ca sa ne putem autoevalua si noi din cand in cand, astfel incat sa ne asumam epsagerarile eventuale

Call Me Out


Rasul  creeaza riduri, oh, dar te salta-n sanatate… Asa cum iti face bine si sa rasfoiesti din cand in cand pagini motivationale, optimizatoare si datatoare de pink possibilities. Astfel incat poti gasi intr-un articol dragut, o super piesa muzicala videoclip, care sa-ti poarte prin cap tot felul de idei. Una s-ar parea sa fie ca un anumit gen de dragoste se simte la fel indiferent de varsta. Sau poate lipsa ei, mascarea ei prin atasament emotional, sau… Dar ce conteaza?

Important e sa iubesti, sa simti, sa fii viu. Cred ca e firesc sa avem in suflet niscaiva dependente, gelozii, intoleranta, pentru ca toti ne pornim in viata la sanul unic, ocrotitor al  mamei… Insa pas cu pas invatam, cu fiecare experienta traita devenim noi insine, fara sa ne mai agatam de ceilalti. Si chiar daca uneori suntem doar lectii pentru ei,  sau nu deslusim nimic din potopul de intamplari numai mie, tot ajungem sa cunoastem adevarata dragoste, s-o alegem, s-o intelegem asa cum ne este noua bine… 🙂

 

Hai-hui!


 

20190330_110611.jpg

…Cand lasi pozele sa vorbeasca – sau felina, contrariata precum ca nu poti fi mai hoinara decat ea, si in niciun caz mai frumoasa 😀 – cand pasii te duc departe fara sa te oboseasca, in adancul verdelui crud. Cand ploua cu stropi mari peste tine si langa, e pur si simplu soare… Cand cerul iti picteaza norii ba feerici, ba incruntati, cand stii ca e de-ajuns o picatura din inalt ca sa-ti cutremure pamantul sub picioare… Cand ridici ochii si o rata salbatica impunge vazduhul cu pieptul ei alb, vuind deasupra ta…Cand te contopesti cu natura si-o respiri cu nesat. Cand gandurile te-au pierdut demult si zambesti… Cand ici, un tata isi plimba copilul zglobiu de mana, colo straluceste o blana groasa si spumoasa, tragand in lesa bratul ingaduitor. Iar mai incolo doua perechi, imbujorate de prima atingere in promenada, cotesc sprintene pe alee-n sus… Cand totul forfoteste in jur a viata, iar tu esti liber s-o observi, nu ai cum sa nu-ti umpli sufletul cu vibratii la randul tau, si-n acea noua stare de bine, sa nu fii recunoscator divinitatii pentru propria-ti existenta… 🙂 

Dance me…


Azi, 29 Aprilie…The Dance Committee of the International Theatre Institute created this day in 1982 to highlight the amazing diversity and talent of dancers all over the globe. It marks the birthday of Jean-Georges Noverre (1727-1810), creator of modern ballet. – National Today.

Dansul, sarbatorit in  octombrie, prin diverse spatii, luand diferite forme, sau finaluri ragusite 😀  este… mereu aproape.

Este in noi, in ADN-ul nostru si-n miscarea generata de acesta. Este cel mai simplu si natural experiment de cunoastere si recunoastere a fiintei noastre. Cand cuvintele seaca din preaplinul emotiei – oricare ar fi ea, roz-alba, purpurata sau cenusie – intra in scena Maria Sa Dansul…

Chiar si atunci cand – Nu, eu doar calc pe bataturi; ne putem cauta resursele interioare, ca sa le aducem spre lumina manifestarilor, intre patru pereti, cu pleoapele trase peste muzica de rezonanta, si lasandu-ne liberi in miscarea corpului. Dansul este un proces fizic si mental, o descarcare energetica si-n acelasi timp o incarcare cu exact vibratiile de care avem nevoie, este terapie…

Bininteles, cu cat este mai complex procesul si de lunga durata, cu cat se cunosc mai bine pasii, cu atat mai mult dansul este un instrument terapeutic mai functional. Insa satisfactia generata, bucuria de viata ce-ti inunda fibrele este aceeasi in toate stadiile lui.

 

 

 

Good to see it


…sometimes 😀 Macar pentru incercarea de a-ti echilibra nutritia de Sarbatori… Ei, as, da’ce sunt eu, balet- Royal? NU, dar un stimulent acolo, undeva in subconstient, tot primesti. Si te poti privi o secunda cu ochi critic-sanatos, ca sa-ti fii cu un cozonac mai usor, iar cosul sa-ti fie tablouat, mai degraba pictat, decat mancat cu paie cu tot… 😀

Well,  pace si senin s-avem, caci corpul, care nu degeaba este casa sufletului, se renoveaza el ori de cate ori avem nevoie… Paste fericit!