La Evita Peron mi-a zburat gandul, citind cuvintul peron pentru continuarea duzinei de cuvinte de sambata. La personajul interpretat de Madonna in Evita – desi nu m-am dat in vant dupa interpretarea acesteia in muzical si nici chiar dupa aceea a lui Banderas, febletea mea de altfel din Zorro Tango si Take the Lead. Ma gandeam la femeia care degaja pasiune pe toate planurile si tuturor, la indragostita de Juan – presedinte argentinian, de putere, ascensiune, opulenta si roasa de cancer inainte de vreme. La spiritul ei umanitar, invelis ironic al acestor pasiuni…
Si la dragostea dusa la extrema de Anna Karenina, in cartea lui Tolstoi, si sfarsita langa peron, sub rotile trenului. O dragoste mizand in desfasurarea ei pe o singura carte: ofiterul Vronski. O iubire care nu suporta alternanta, ce se confunda cu insasi sensul vietii si dicteaza moartea…
Peronul e pentru mine locul cel mai trist de pe lume. Stiu, sunt subiectiva. Scriam si-ntr-o povestioara mai veche despre faptul ca ma deprima trenurile si astfel capata o nuanta gri tot ceea ce e legat de ele
Este spatiul care uneste sau innadeste drumuri intr-o diversitate de sensuri. Unde se flutura batistele de ramas bun sau tremura florile de bun venit. Locul unde se aduna bagaje si informatii speciale. Unde oamenii se vad sau comunica altfel. Se cunosc, deschid conversatii cu dezinvoltura sau condescendenta momentului. Se stabilesc parteneri de drum, se cumpara reviste, se bea apa din tasnitoare, se asculta la unison vocea nazala, cantatoare de rute si directii.
Uneori e rampa de lansare a unor povesti de dragoste, alteori, pista lor de aterizare. Timpul e singurul care sfideaza peronul cu ochii sai rotunzi sau patrati si limbile lui ucigatoare de plictiseala asteptarii sau suflul respirator intarziat…Si se mai gasesc uneori in sfidare, micii regi ai peronului, zdrentuiti, in miresme auro venite din lumi bezmetice, intunecate. Suflete nevinovate in paganismul lor, umbre, holograme ale unor civilizatii esuate…
Peronul! Nu l-am mai simtit demult sub talpi… le fel sau diferit cu duzinarii psi, almanahe, tibi, cita, scorpio, virusache,anaveronica, mitzabiciclista
Pingback: Peron « Almanahe's Weblog
Pingback: PERON « Tiberiuorasanu's Blog
Pingback: Peron « vantdetoamna
Îmi amintesc povestioară amuzantă,de altfel, a fost prima povestioară pe care am citit-o la tine.
Îi spuneam lui Tiberiu că la fel de trist mi se pare şi mie peronul, ca şi locaţie, căci adună tot felul de gânduri, energii amestecate, fugi, obosiri, lacrimi, bezele, tocmeli…o piaţă, cumva, de desfacere a sentimentelor, a inimilor frânte, a parteneriatelor de orice fel…ca şi aeroporturile, dar acolo se mai adaugă şi frica de înălţime dar şi aroganţa de zburător…peronul metrourilor e un pic mai complex, e un loc în care descărcările sunt întâmplătoare, oamenii sunt mai sobri, mai rigizi, ATENŢIE, NU NE ÎMPRIETENIM! par să zică privirile lor, împrumutând atitudinea vieţuitoarelor de sub pământ.
Aeroporturile nu le-as trece in acelasi registru
Imi place sa calatoresc cu avionul, nu mi-e frica, am impresia ca sunt mai aproape de d-zeu acolo sus printre norii de vata, deasupra atlasului geografic 
…Peronul metroului, da, e dicsit de grijile cotidiene ale multimii, suierand ‘time is money’…
Mi-a placut ce ai scris! Si pentru mine peronul e un spatiu trist cu atat mai mult cu cat nimeni nu se gandeste la el ci doar la intalnire, despartire, durere sau neliniste…
E un loc de du-te/vino pe care abia astepti sa-l parasesti.
Ma bucur ca esti in asentimentul meu! E un spatiu tensionat, aglomerat, pestrit dar util pana la urma si benefic, daca aduna grupuri de prieteni care pleaca in vacanta la mare, munte, strainataturi
…
of! de ce nu strigi tu că ai scris să vin pe-aici să te citesc?
ce să fac dacă uit? trage-mă de mânecă, te rog…
Imi cer scuze! Am avut o defectiune la calculator, s-a blocat si n-am mai ajuns sa pun pingurile. Nu se va mai intampla….sper
Pingback: psi-words » peron (i look to you)
Pingback: psi-words » provocarea nr.7
Io am calatorit o gramada cu trenu…Am vazut oameni ,care adorm in compartiment cu gurile deschise(si urat le sta) Imi bag scobitori in ochi ,sa nu adorm…!
)
Eu nu suport sa mananc in tren, am mers o data 36 de ore la cuseta si-am slabit 3 kg.